bolile mintale ale unui părinte sau ale altui îngrijitor, abuzul, neglijarea, alienarea parentală, agresivitatea și sărăcia) cresc riscul bolilor mintale sau al altor probleme și dificultăți de ordin psihologic.

Atunci când ne raportăm la sănătatea mintală a copilului sau adolescentului este necesar să avem în vedere sistemul familial și social în care acesta crește și se dezvoltă.

Promovarea sănătății psihologice și protejarea copiilor și adolescenților împotriva experiențelor adverse și a factorilor de risc care le pot afecta echilibrul sunt esențiale pentru starea de bine psihologică în copilărie și adolescență și pentru sănătatea lor fizică și mintală la vârsta adultă.

Psihoterapia se referă la o varietate de tehnici și metode utilizate pentru a ajuta copiii și adolescenții care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește emoțiile, gândurile sau comportamentul lor.

Psihoterapia copilului și adolescentului este centrată pe copil și adolescent în contextul sistemului familial și social.

O astfel de terapie ia în considerare impactul părinților și al mediului social asupra dezvoltării, astfel că necesită implicarea activă și colaborarea părinților sau îngrijitorilor primari.

Prin intermediul psihoterapiei pot fi identificate și se poate realiza intervenție psihologică pentru:
- dificultăți școlare (performanțe scăzute, absenteism, abandon școlar, bullying, relații conflictuale cu colegii sau cadrele didactice etc.)
- timiditate excesivă
- comportament agresiv
- abuz asupra copilului sau adolescentului (fizic, verbal, emoțional, sexual)
- alienare parentală

- dificultăți de adaptare la situații noi
- dificultăți de relaționare
- indecizie cu privire la alegerile școlare/ocupaționale/vocaționale
- dificultăți de dezvoltare psiho-socio-emoțională
- tulburări de neurodezvoltare (tulburarea din spectrul autismului, tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate etc.)
- tulburări depresive

- tulburări anxioase (tulburarea anxioasă de separare, mutismul selectiv, fobii etc.)
- tulburarea obsesiv-compulsivă și ale tulburări înrudite
- tulburări asociate traumei și factorilor de stres
- tulburări de comportament alimentar (anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, tulburarea de alimentație compulsivă etc.)
- tulburări de eliminare (enurezis, encoprezis)
- tulburări ale ciclului somn-veghe
- disforia de gen

- tulburări de comportament disruptiv, de control al impulsurilor și de conduită (tulburarea de opoziție și comportament sfidător, tulburarea explozivă intermitentă, tulburarea de conduită)
- tulburări ale consumului de substanțe (alcool, droguri etc.)
Printre scopurile unei astfel de intervenții psihoterapeutice se regăsesc:
- reducerea, ameliorarea sau eliminarea tulburărilor de ordin psihologic sau a comportamentelor problematice

- optimizarea competențelor și a capacităților adaptative prin intermediul unor intervenții specifice care au scopul de a stimula dezvoltarea în domeniile în care se identifică deficite
- achiziționarea unor mecanisme adecvate de adaptare la mediul familial, școlar, social
- dezvoltarea sau optimizarea capacității de a experimenta și exprima în mod intenționat și pe deplin o varietate de emoții, de a regla expresivitatea și experiența emoțională atunci când este necesar și de a înțelege emoțiile personale și ale celorlalți

- creșterea sentimentului de autoeficacitate personală
- dobândirea unor abilități de comunicare asertivă
- optimizarea relațiilor părinte-copil și a celorlalte relații
- dezvoltarea unor abilități de rezolvare de probleme
- facilitarea procesului de autocunoaștere necesar în alegerea și dezvoltarea carierei, creșterea exponențială a șanselor ca persoana să facă încă de timpuriu alegeri vocaționale potrivite, să obțină performanțe și să cunoască succesul

Psihoterapia copilului și adolescentului vizează descoperirea și susținerea factorilor de protecție, optimizarea resurselor copilului sau adolescentului și ale familiei sale, cât și eliminarea sau minimizarea aspectelor cu influență negativă.

Altfel spus, psihoterapia sprijină și promovează sănătatea mintală și starea de bine.

Obiectivul general al psihoterapiei constă în asistarea și sprijinirea persoanei în a procesa și depăși experiențele de pierdere, evenimentele traumatizante, relațiile perturbate, afecțiunile somatice, psihice și psihosomatice, accidentele și situațiile limită, discriminările sociale, economice, politice, religioase sau orice altă situație problematică cu care se confruntă la un moment dat.

Psihoterapia poate fi o soluție în următoarele situații:
- stări de anxietate, depresie, îngrijorare, vinovăție, furie, agitație, neliniște
- fobii
- atacuri de panică
- tulburări alimentare (mâncat compulsiv, bulimie, anorexie)
- tulburări sexuale (tulburarea orgasmului la femei, tulburarea dorinței/excitației la femei, tulburare erectilă (impotență), ejaculare prematură (precoce), ejaculare întârziată etc.)
- infertilitate în absența unor cauze medicale evidente
- prezența unor boli, disfuncții sau dizabilități cu impact asupra stării psihice
- anxietate de performanță/de evaluare

- dificultăți în relațiile personale (părinți, copii, partener de cuplu, soț/soție, prieteni) și/sau profesionale (manager, colegi de muncă, clienți)
- dificultăți de comunicare
- insatisfacție și/sau dificultăți în cuplu
- infidelitate
- divorț
- schimbări majore (în ceea ce privește locuința, locul de muncă, statutul marital etc.)
- epuizare profesională (burnout)
- stres și burnout parental
- alienare parentală
- abuz (fizic, psihic, emoțional, sexual)

- dependențe (alcool, droguri, tutun, medicamente, cumpărături, pornografie, jocuri video, jocuri de noroc etc.)
- evenimente aversive sau cu potențial traumatic (pierderea unor persoane dragi, amenințarea cu moartea, viol, violență fizică, accidente, intervenții chirurgicale, dezastre naturale)
- indecizie sau insatisfacție profesională/vocațională
- recomandări ale altor specialiști (medici psihiatri, neurologi etc.)

Intervențiile psihoterapeutice au scopul:

- de a diminua sau elimina simptomatologia diverselor tulburări mintale (tulburări de neurodezvoltare, tulburări depresive, tulburări anxioase, tulburări obsesiv-compulsive, tulburări asociate traumei și factorilor de stres, tulburări de comportament alimentar, tulburări ale ciclului somn-veghe, disfuncții sexuale, tulburări legate de consumul de substanțe și dependențe etc.)
- de a susține depășirea unor obstacole și dificultăți

- de a optimiza unele aspecte psihologice
- de a asigura un climat securizant și a confidențialității, de a susține și sprijini creșterea calității vieții în variate domenii de funcționare (domeniul sănătății, academic, profesional, familial, interpersonal, intrapersonal)
- de a diminua sau elimina tiparele cognitive, emoționale și acționale dezadaptative
- de a diminua sau elimina efectul potențial al unor evenimente adverse timpurii asupra vieții ulterioare a persoanei

- de a stimula crearea și menținerea unor relații interpersonale semnificative și funcționale
- de a stimula creșterea și optimizarea conștientizării, acceptării și autoreglării emoționale, cognitive, comportamentale, relaționale, somatice și spirituale
- de a sprijini adoptarea unor strategii care susțin sănătatea mintală (de exemplu, strategii de reglare a stresului care vizează creșterea tiparelor sănătoase de somn, alimentație și activitate fizică)

Procesul psihoterapeutic este despre empatie, deschidere, acceptare, toleranță, responsabilitate, conștientizare, optimizare, evoluție, progres.

Este despre imperfecțiunea ființei umane și a experiențelor noastre, despre unicitatea și particularitățile fiecărei persoane.

Adesea, persoanelor care sunt în relații aflate la început de drum le este dificil să recunoască adevărata valoare a consilierii premaritale.

Fiind îndrăgostite, nu anticipează într-un mod realist conflictele, problemele sau obstacolele care pot apărea, iar nevoia de consiliere nu este întotdeauna evidentă.

Cuplurile presupun că vor naviga lin prin orice probleme potențiale, însă cercetările de specialitate și statisticile indică faptul că acest lucru se întâmplă într-un procent destul de scăzut.

Consilierea premaritală este o formă de intervenție psihologică care explorează relația de cuplu din mai multe perspective, printre care: stiluri de comunicare, soluționarea conflictelor, potrivirea trăsăturilor de personalitate, așteptări conjugale, aspecte financiare, activități de agrement/relaxare și timp liber, familie, prieteni, sexualitate, spiritualitate, obiective de viață, copii etc.

Consilierea premaritală este un pas important în călătoria ce urmează a fi făcută în doi și un pas către crearea unei căsnicii sănătoase și împlinitoare.

Printre beneficiile consilierii premaritale se numără:

- identificarea și gestionarea așteptărilor cu privire la căsătorie/căsnicie
- îmbunătățirea abilităților de comunicare asertivă și gestionare a conflictelor
- crearea unei viziuni comune pentru viața împreună
- înțelegerea trăsăturilor de personalitate și a impactului lor asupra dinamicii de cuplu

- identificarea credințelor despre relații, familie, căsătorie, a istoricului de viață și a influenței lor asupra relației de cuplu
- dobândirea unor modalități de identificare a nevoilor, dorințelor și sentimentelor proprii și ale partenerului și de exprimare a lor într-un mod care să minimizeze reacțiile defensive ale receptorului
- stimularea și optimizarea abilităților de ascultare activă și empatică
- creșterea clarității în ceea ce privește gestionarea responsabilităților casnice/gospodărești, financiare, parentale etc.
- identificarea obiectivelor de viață și a congruenței lor
- gestionarea diferențelor interpersonale

Consilierea psihologică premaritală indică zone care sunt potențiale puncte forte și zone care sunt potențiale zone de creștere pentru cuplu.

Ea este menită să îmbunătățească relațiile premaritale, ducând la căsătorii plăcute, împlinitoare, stabile și la evitarea divorțului.

Atunci când o relație de cuplu funcționează bine, aceasta poate oferi bucuria de a împărtăși călătoria vieții și poate fi o sursă importantă de sprijin pentru a gestiona stresul și evenimentele adverse care pot apărea de-a lungul vieții.

Atunci când relația este disfuncțională și conflictuală, aceasta poate fi o sursă importantă de anxietate, depresie și suferință. Problemele apărute în cadrul relațiilor de cuplu reprezintă factori stresanți relevanți pentru apariția unor tulburări psihopatologice precum: anxietate, depresie, tulburări ale somnului, abuz de substanțe etc.

Altfel spus, de calitatea relațiilor noastre depinde calitatea vieții noastre, cât și durata ei.

Psihoterapia de cuplu este o abordare care se adresează cuplului aflat în dificultate, problemelor maritale care depășesc capacitățile partenerilor de a face față și de a gestiona disfuncționalitățile.

Psihoterapia de cuplu este recomandată în următoarele cazuri:
- comunicare defectuoasă
- conflicte
- lipsă de congruență în ceea ce privește planurile și obiectivele de viață
- dificultăți legate de fertilitate și procreare
- dificultăți în luarea deciziilor cu impact major (căsătorie, divorț, sarcină, întrerupere de sarcină, custodie, schimbarea domiciliului etc.)
- abuz fizic, verbal, psihologic, sexual
- insatisfacție conjugală

- insatisfacție sexuală
- dificultăți sexuale
- gelozie
- infidelitate
- diferențe culturale cu impact asupra calității vieții de cuplu
- dificultăți în gestionarea responsabilităților gospodărești
- diferențe de stil și perspectivă în activitatea de parenting
Printre beneficiile pe care psihoterapia de cuplu le poate aduce se numără:
- dobândirea unor abilități de comunicare asertivă
- învățarea unor noi metode de management al conflictelor
- optimizarea dinamicii sexuale
- dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme
- creșterea capacității de colaborare în soluționarea problemelor

- înțelegerea nevoilor și dorințelor proprii și ale partenerului
- creșterea nivelului de empatie și ascultare activă
- creșterea calității vieții de cuplu
- gestionarea diferențelor interpersonale
- identificarea și managementul factorilor stresori cu impact asupra vieții de cuplu
- identificarea resurselor individuale și ale cuplului
- diminuarea sau eliminarea efectului potențial al unor evenimente adverse timpurii asupra vieții de cuplu
- creșterea și optimizarea conștientizării, acceptării și autoreglării emoționale, cognitive, comportamentale, relaționale, somatice și spirituale

“De noi depinde dacă în momentele în care se abat furtunile emoționale alegem ce este mai simplu sau îndrăznim să alegem ce este sănătos și benefic pentru sine și relația în care trăim.”
– Gáspár György

Părintele se naște din punct de vedere psihologic pe măsură ce copilul prinde viață, se dezvoltă și intră în lumea celor care au făcut posibilă existența lui.

Astfel, are loc nu doar nașterea unei noi vieți, ci și nașterea unei noi identități: aceea de părinte, mamă sau tată.

Această nouă identitate apare în moduri diferite, se construiește treptat pe tot parcursul vieții, cu bucurii, împliniri, dar și cu responsabilități, temeri și îngrijorări.

Tranziția la rolurile parentale presupune o reconfigurare semnificativă a vieții noastre. Prioritățile se schimbă în moduri fundamentale.

Un stil de viață nesănătos, dezechilibrat, expunerea la stres și/sau la evenimente adverse înainte de concepție, în perioada prenatală și postnatală poate avea efecte de durată asupra sănătății copilului.

Sănătatea generațiilor viitoare, atât fizică, cât și psihologică, depinde de un mediu adecvat de dezvoltare timpurie, un mediu lipsit factori stresori semnificativi și evenimente aversive sau traumatice.

Există un impact puternic al influențelor hormonale, psihologice și imunologice asupra întregii dezvoltări embrionare și fetale.

Nașterea face parte din dezvoltarea umană complexă și multidimensională.
Etapa prenatală a vieții reprezintă o oportunitate unică pentru prevenirea primară a tulburărilor psihologice, emoționale și fizice din viața ulterioară.

Consilierea psihologică prenatală și postnatală poate fi o soluție pentru tine dacă:
- ai temeri legate de schimbările fizice și psihologice prin care treci
- ai temeri cu privire la naștere, alăptare, îngrijirile necesare nou-născutului

- îți faci griji cu privire la abilitățile tale parentale
- nu știi cum vei găsi un echilibru între viața personală și cea profesională
- te temi că relația de cuplu va avea de suferit
- îți este teamă că independența ta va fi afectată
- îți faci griji că vei pierde relațiile sociale și activitățile plăcute din cauza lipsei de timp și a responsabilităților parentale

Cum te poate ajuta consilierea psihologică prenatală și postnatală:
- facilitează adaptarea la schimbările fizice și psihologice care apar, la noua organizare personală și familială

- ajută la clarificarea și raportarea adecvată la rolul de părinte
- sprijină gestionarea eficientă a relației cu partenerul/partenera în noul context de viață
- stimulează construirea unor așteptări realiste
- include psihoeducație cu privire la nevoile personale și la nevoile copilului
- crește conștientizarea cu privire la factorii care influențează dezvoltarea copilului în perioada preconcepției, prenatală și postnatală
- crește capacitatea de recunoaștere a unor dificultăți ce necesită ajutor de specialitate (depresie postnatală, anxietate etc.)

Ajutorul de specialitate oferă posibilitatea de a optimiza dezvoltarea copilului încă de dinainte de a se naște, de a îi oferi șansa de a-și atinge potențialul maxim și ție, părinte, îți oferi șansa de a trăi bucuria parentalității.

Când devenim părinți ni se oferă o oportunitate incredibilă de a crește și de a evolua deoarece noi înșine suntem readuși într-o relație de părinte-copil, de data aceasta într-un rol diferit.

Parentingul poate fi o experiență plină de satisfacție, dar poate fi și o provocare dificilă și copleșitoare.

Nașterea unui copil schimbă instantaneu modul în care ne definim pe noi înșine.

Femeile devin mame. Bărbații devin tați. Cuplurile devin părinți.

Uneori (sau deseori) ne este dificil să jonglăm cu multitudinea de roluri din viața noastră: rolul de tată/mamă, iubit/iubită, soț/soție, frate/soră, prieten/prietenă, fiu/fiică, angajat, antreprenor etc.

Părinții se pot simți blocați în modele repetitive, neproductive care nu susțin relațiile împlinitoare și pline de iubire pe care și le-au imaginat înainte de a deveni părinți sau la începutul experienței lor parentale.

Consilierea parentală poate fi de ajutor în situații precum:
- lipsa sau insuficiența unor cunoștințe, competențe, abilități, strategii parentale eficiente și capacitatea de a stabili limite rezonabile pentru copil
- practici parentale dezadaptative, disfuncționale, neproductive (pedepse, recompense, amenințări, șantaj, restricții, agresiune verbală și/sau fizică etc.)

- cereri și așteptări ale părintelui incompatibile cu nivelul de dezvoltare, maturitate și abilitate al copilului
- neclarități cu privire la granițele interpersonale și dificultăți de diferențiere între nevoile, interesele și problemele părintelui și ale copilului
- dificultăți în a asigura îngrijire, supraveghere, sprijin și suport emoțional necesare pentru o dezvoltare timpurie optimă
- relații părinte-copil conflictuale
- comportamente opoziționiste ale copilului și lipsă de cooperare

- convingeri limitative sau mituri despre parenting (“Copilul trebuie iubit în somn.”, “Copilul trebuie să știe de frică.”, “Parentajul trebuie să fie centrat exclusiv pe copil.”, “Părinții buni sunt înnăscuți.”, “Bătaia e ruptă din rai.”)
- sentimente de vină, rușine, furie în raport cu rolul de părinte
- niveluri ridicate de stres și epuizare parentală
- dificultăți de susținere a copilului în contextul unor evenimente însoțite de durere profundă, tristețe, vinovăție, furie, frică, confuzie care rezultă din pierderea unei relații semnificative din cauza morții, separării fizice, divorțului sau abandonului emoțional

- dificultăți de asignare a rolurilor și responsabilităților în cadrul familiilor recompuse
- copil cu diagnostic medical (somatic, psihiatric) cu impact asupra funcționării copilului și familiei
- conflicte între frați
- subimplicarea sau supraimplicarea în alegerile vocaționale ale copiilor
- dificultăți de adaptare la rolurile parentale în cazul adopției

Printre beneficiile consultanței parentale se numără:
- dobândirea unor cunoștințe cu privire la nevoile specifice stadiului de dezvoltare al copilului și la satisfacerea adecvată a acestora
- dobândirea unei varietăți de strategii adecvate, constructive și utile pentru a îmbunătăți capacitatea părintelui de a relaționa cu copilul într-o manieră pozitivă și iubitoare, stabilind în același timp limite și încurajând un comportament responsabil prin intermediul unor tehnici de disciplină pozitivă
- identificarea unor tehnici parentale eficiente în funcție de caracteristicile copilului, ale părintelui și ale mediului social

- creșterea capacității de gestionare a stărilor afective proprii și ale copilului
- creșterea capacității de a însoți copilul cu scopul stimulării optime a potențialului său emoțional, cognitiv, comportamental
- adoptarea unor așteptări rezonabile și adecvate nivelului de dezvoltare a copilului
- armonizarea relațiilor părinte-copil
- creșterea clarității cu privire la rolurile, regulile și responsabilitățile membrilor familiei
- creșterea cooperării între părinți pentru practici parentale congruente și consecvente

- creșterea eficienței în a gestiona problemele de disciplină rezultate din dificultățile timpurii privind atașamentul și legăturile emoționale în cazul copiilor adoptați
- creșterea și optimizarea conștientizării, acceptării și autoreglării emoționale, cognitive, comportamentale, relaționale, somatice și spirituale pentru eliminarea tiparelor parentale dezadaptative

- diminuarea sau eliminarea efectului potențial al unor evenimente adverse timpurii asupra comportamentelor parentale
- identificarea și eliminarea credințelor limitative cu privire la parenting
- reducerea stresului și burnout-ului parental
- creșterea satisfacției parentale

Parentingul este esențial pentru dezvoltarea timpurie și pentru dezvoltarea pe termen lung a copiilor.

Practicile parentale și convingerile părinților influențează copilul și funcționarea lui în multe privințe.

Copilul încorporează caracteristici parentale (atât pe cele funcționale, adaptative, cât și pe cele disfuncționale, dezadaptative) în propriile tipare de comportament prin interiorizare și modelare.

Prin urmare, suntem motivați să cunoaștem semnificația și importanța practicilor parentale din dorința de a îmbunătăți viața noastră și a copiilor noștri și pentru a ne înțelege pe noi, părinții, mai bine.

Fă tot ceea ce ține de tine pentru ca parentingul să fie o experiență plăcută și să le poți oferi copiilor tăi șansa la o viață echilibrată și împlinită!

Impactul familiei asupra fiecărui membru al său este bine documentat în literatura de specialitate.

Factorul familial este profund implicat în numeroase problematici: tulburări relaționale și de comunicare, tulburări psihice, somatice și psihosomatice.

Psihoterapia de familie abordează întregul sistem perturbat și relațiile intrafamiliale disfuncționale cu scopul reechilibrării și optimizării relațiilor, rolurilor și granițelor intrasistemice.

Psihoterapia de familie posedă o serie de tehnici și metode de intervenție psihologică în situații precum:
- conflicte familiale (conflicte intergeneraționale și intrageneraționale)
- comunicare defectuoasă între membrii familiei
- prezența unui membru cu dificultăți emoționale sau comportamentale, tulburări psihice, boli somatice sau dizabilitate

- pierderea unui membru sau a unor membri ai familiei
- schimbări majore (schimbarea locuinței, apariția unui membru în interiorul sau în afara unei căsătorii, sarcină nedorită, adopție, divorț, faliment etc.)
- neînțelegeri cu privire la deciziile școlare, academice sau profesionale
- neînțelegeri cu privire la gestionarea finanțelor sau a moștenirilor
- sexualitate și orientare sexuală neconforme cu valorile familiei

Printre beneficiile psihoterapiei de familie se numără:
- promovarea individualității membrilor familiei
- stimularea și optimizarea abilităților de ascultare activă și empatică
- creșterea clarității în ceea ce privește gestionarea responsabilităților casnice/gospodărești, financiare, parentale etc.

- optimizarea relațiilor interpersonale
- învățarea unor noi metode de management al conflictelor
- creșterea capacității de colaborare în soluționarea problemelor
- identificarea și verbalizarea nevoilor și dorințelor proprii și ale celorlalți membri
- creșterea flexibilității rolurilor în familie

- modelarea comportamentului de sprijin și rezolvării de probleme în familiile cu dificultăți
- dobândirea unor mecanisme adaptative de a face față situațiilor familiale dificile

Chiar dacă nu ne putem alege familia, putem alege să facem din ea un mediu plăcut, un adăpost pentru furtunile emoționale și rănile psihologice.

Această formă de intervenție psihologică este o activitate care se desfășoară în cadrul unui grup de persoane și care facilitează ameliorarea, diminuarea sau eliminarea unor dificultăți psihologice prin: ascultare activă, învățare socială, exersare, împărtășire, empatie, deschidere, autenticitate, acceptare, susținere reciprocă.

O componentă esențială a grupurilor de psihoterapie constă în creșterea cunoștințelor, înțelegerii și depășirea sau gestionarea unei probleme comune membrilor grupului.

Deși psihoterapia individuală este utilă într-o varietate de situații și dificultăți, psihoterapia de grup oferă o serie de beneficii unice, specifice dinamicilor din cadrul unui grup.

Rezultatele cercetărilor au demonstrat fără echivoc că terapia de grup este o formă foarte eficientă de psihoterapie și că este cel puțin egală cu psihoterapia individuală în puterea sa de a oferi beneficii semnificative.

Psihoterapia de grup poate fi o alegere potrivită dacă te confrunți cu următoarele situații:
- tulburări de ordin psihologic (depedență de alcool, tutun, droguri, pornografie, cumpărături, jocuri de noroc, depresie, anxietate, bulimie, anorexie, stres posttraumatic etc.)
- boală fizică
- obezitate
- divorț
- dificultăți interpersonale

- abuz (fizic, sexual, verbal, emoțional)
- decesul unei persoane apropiate
- părinți ai unor copii cu tulburări fizice, psihologice sau cu dizabilități

În funcție de tematica grupului se pot obține o serie de beneficii:
- autocunoaștere
- creșterea calității vieții și a stării de bine psihologice
- dobândirea sau optimizarea abilităților de comunicare asertivă
- dobândirea sau optimizarea abilităților de rezolvare de probleme
- creșterea nivelului de funcționalitate în relațiile interpersonale
- creșterea sprijinului social
- creșterea capacității de empatie și ascultare activă

- dobândirea unor mecanisme adaptative de coping
- învățarea unor noi modalități de gestionare a stresului și a situațiilor problematice ș.a.m.d.

Încă din primele zile de viață învățăm de la cei din jurul nostru.

Uneori avem nevoie să găsim un adăpost pentru furtunile emoționale și rănile psihologice, iar experiențele vieții ne pot aduce împreună pentru a găsi malul echilibrului, stării de bine și împlinirii.