Adevăr sau mit?
Multe sunt povestirille pe care le auzim atât despre municipiul Focșani cât și despre diverse locații din județ.
Cum fiecare povestire conține un sâmbure de adevăr, cine știe oare dacă este adevărată sau mit?
Nistorești - un loc deosebit, plin de energii. Cine vrea să ajungă la minunile ce se regăsesc in Țara Vrancei, trebuie să părăsească drumurile pline de vânzoleală şi larmă, să aleagă potecile modeste şi prăfuite, care se pierd pe dealuri şi în păduri.
Codru frate cu românul, odată ajuns în aceasta locație, vei simți aerul curat de munte și liniștea pe care o auzi din ce în ce mai puțin din cauza agitației zilnice.
Comuna Nistoreşti este situată în partea de vest a judeţului Vrancea, la contactul Subcarpaţilor de Curbură cu Depresiunea Vrancei. Comuna este situată la o distanţă de 60 kilometri de Focşani şi nu îţi trebuie mai mult de o oră pentru a ajunge la destinaţie, drumul fiind foarte bun. Zona este plină de obiective turistice. Printre acestea se numără Mănăstirea „Valea Neagră“, biserica din Lemn „Sfântul Nicolae“, Cascada Mişina, Cheile Nărujei I şi II, Lacul Negru, unicat în Europa de Sud – Est, rezervaţia naturală Pădurea „Verdele“ şi Vârful „Pietrosu“. Pitorescul deosebit al zonei, rezervaţiile naturale si traseele turistice montane fac din Nistoreşti o zonă cu multiple posibilităţi turistice.
Mănăstirea „Valea Neagră“ este situată pe şoseaua ce leagă oraşul Focşani de Vidra, Tulnici, Târgu Secuiesc şi Braşov. La kilometrul 44 după Focşani, respectiv la Valea Sării, se face stânga până în Năruja, apoi se continuă drumul prin satele Podul Nărujei, Nistoreşti, Româneşti şi Herăstrău. Satul Herăstrău se află la 62 de kilometri Nord-Vest de Focşani, iar de aici şi până în curtea Mănăstirii Valea Neagră sunt aproximativ 3 kilometri. Până la Mănăstire, drumul este bun, iar peisajele sunt de basm.
Maicile ce vieţuiesc în mănăstire susţin că numele mănăstirii „Valea Neagră“ este dat de satul Valea Neagră, aflat la Nord de biserică. Este posibil ca, atât satul cât şi mănăstirea, să-şi fi luat numele de la valea ce mărgineşte drumul de la mănăstire până în sat. În anul 1757, preotul Maftei din Spineşti, împreună cu doi călugari de la Mănăstirea Poiana Mărului, s-au hotărât să înfiinţeze aşezământul care s-a numit, multă vreme, în documente, „Schitul Vrancea“, în poiana Podurile ce domină apa Nărujei, la confluenţa cu pârâul Valea Neagră.
Localncii ne-au spus că Mănăstirea Valea Neagră a fost desfiinţată în anul 1960, biserica trecând la parohia din satul Herăstrau, ca biserică de mir. Abia peste 8 ani, în anul 1968, aici s-a întors maica Petronia Ciornea. În continuare, obştea a crescut, iar stareţă a devenit maica Petronia care, datorită vârstei inaintate, cedează după anul 1993 conducerea. Biserica mănăstirii poartă hramurile „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Pogorârea Sfântului Duh“. Biserica este o construcţie din lemn pe fundaţie din bolovani de piatră legaţi cu ciment. Aceasta are formă de navă, fără turlă. Spaţiul din interior este compartimentat în Altar, naos, pronaos şi pridvor închis.
Icoana „Maicii Domnului“ făcătoare de minuni este o atracţie pentru credincioşi. Oamenii locului spun că minunile săvârşite de aceasta au făcut şi fac din aceasta icoană obiectul veneraţiei constante a vrâncenilor.
Tot în comuna Nistoreşti este şi Biserica de lemn „Sfântul Nicolae“, construcţie din secolul al XVIII-lea, monument istoric. Biserica a traversat trei secole de existenţă zbuciumată. Momentele de cumpănă nu au ocolit-o nici în ultimii ani. Construirea unei noi biserici de zid şi faptul că nu mai este folosită pentru cult a dus, ca şi în cazul multor alte biserici de lemn, la degradarea acesteia într-un ritm accelerat. Alte două evenimente nefericite au afectat bisericuţa de lemn din Nistoreşti. Localnicii ne-au povestit că în timpul unei furtuni, stejarul secular aflat în imediata vecinătate a bisericii s-a rupt în patru bucăţi. Cea mai mare s-a prăbuşit peste biserică dărâmând turnul, care ulterior a fost refăcut. Oamenii ne-au povestit că acum ceva timp, hoţii au spart biserica şi au furat, cu două excepţii, toate icoanele vechi, valoroase, pictate pe lemn de prun, care nu au mai fost recuperate.
În Ţara Vrancei, minunilor nu le plac şoselele cu asfalt. Cine vrea să ajungă la ele trebuie să părăsească drumurile pline de vânzoleală şi larmă, să aleagă potecile modeste şi prăfuite, care se pierd pe dealuri şi în păduri. Odată cu asfaltul, rămâne în urmă şi urâtul. Satele sunt tot mai curate, casele tot mai simple şi mai frumoase, îndeletnicirile omeneşti - tot mai vechi.
Cascada Mişina, mândria localnicilor. Aici se ajunge pe drumul judeţean DJ 205D Valea Sării –Naruja, care se desprinde din DN2D, continuat cu DC 78 până la Valea Neagră. Drumul forestier de pe văile pâraielor Bălosu şi în continuare, Mişina, conduce în aria protejată. Aceasta este o Rezervaţie naturală de tip mixt, iar apa cade de la aproximativ 12 metri. Aria protejată este dominată de Culmea Mişinei şi plaiul Înţărcătoarea, aflate la Est şi Culmea Făgetu Rotund la Vest. Sunt racordate la Sud pe Culmea Lacului Roşu, dispusă pe direcţia Est şi Vest. Din punct de vedere floristic, au fost identificate 122 specii de plante.
Tot în munţii care înconjoară comuna Nistoreşti sunt şi Cheile Nărujei. Acestea oferă ocazia unei incursiuni în istoria geologică a pamântului prin secţiunile în stâncă pe o verticală de până la 150 metri, precum şi lupta pentru supravieţuire dusă de unele plante în crăpăturile stâncoase la mare înălţime. La capătul acestui areal stâncos, apa ce a săpat defileul se avântă vijelios într-o cascadă înspumată cu o diferenţă de nivel în jur de 5 metri.
O altă minunăţie a naturii este Lacul Negru. Pentru a ajunge aici, de la Herăstrău se continuă drumul forestier din lungul Văii Nărujei, până în zona bazinului „Izvoarele Narujei“. Din vecinătatea cabanelor forestiere se desprinde pe versantul stâng al Nărujei, traseul turistic marcat care conduce la Lacul Negru. Şi în continuare în Culmea Dealului Negru unde intersectează marcajul turistic „banda roşie“ ce urmăreşte Creasta Vrancei. Lacul este situat la o înălţime de 1.250 metri, are o suprafaţă de 1 hectar şi o adâncime maximă de 7,5 metri. Flora din acest loc a făcut ca Lacul Negru să fie unicat în Europa de Sud Est. Denumirea de Lacul Negru provine de la întunecimea molidiţurilor care-l înconjoară şi care se reflectă în apele limpezi ale lacului.
Un alt loc deosebit este Rezervaţia Naturală Pădurea „Verdele“. Aceasta este situată în sectorul cursului superior al Zabalei, în zona de confluenţă cu Pârâul Mişina. În covorul ierbos au fost identificate aproximativ 200 de specii de plante superioare cu diverse origini fitogeografice. Un interes deosebit îl prezintă şi habitatele forestiere specifice acestui etaj, care adăpostesc pe lângă numeroasele specii de floră şi faună, populaţii reprezentative de carnivore mari, respectiv urs, lup şi râs.
Traseele spre toate aceste locuri sunt marcate şi toate sunt în comuna Nistoreşti. Dacă ajungi aici, tot omul te poate îndruma către obiectivele turistice din comună.
Acestea nu sunt singurele minunăţii ale comunii. Stând de vorbă cu oamenii, dispuşi mereu să vorbească, poţi afla o sumedenie de lucruri. Aceştia îţi povestesc cu drag despre cum se fac cergile, dar şi despre alte tradiţii pe care le poartă cu sfinţenie.
Turiştii care vor să-şi petreacă o noapte în creierul munţilor au unde se caza. La Mişina este o pensiune unde turiştii se pot caza. Tot la Mişina mai este o cabană de vânătoare cu destul de mult spaţiu. De asemenea, în ultima vreme obştile au mai construit spaţii special pentru turişti. Este vorba de o cabană a Obştii Nistoreşti construită în zona Bursucărie şi o cabană care aparţine Obştii Vrâncioaia construită tot în zona Mişina. Aici oamenii nu trebuie să plătească. Asta ţine de ospitalitatea localnicilor.
Mănăstirea „Valea Neagră“ este situată pe şoseaua ce leagă oraşul Focşani de Vidra, Tulnici, Târgu Secuiesc şi Braşov. La kilometrul 44 după Focşani, respectiv la Valea Sării, se face stânga până în Năruja, apoi se continuă drumul prin satele Podul Nărujei, Nistoreşti, Româneşti şi Herăstrău. Satul Herăstrău se află la 62 de kilometri Nord-Vest de Focşani, iar de aici şi până în curtea Mănăstirii Valea Neagră sunt aproximativ 3 kilometri. Până la Mănăstire, drumul este bun, iar peisajele sunt de basm.
Maicile ce vieţuiesc în mănăstire susţin că numele mănăstirii „Valea Neagră“ este dat de satul Valea Neagră, aflat la Nord de biserică. Este posibil ca, atât satul cât şi mănăstirea, să-şi fi luat numele de la valea ce mărgineşte drumul de la mănăstire până în sat. În anul 1757, preotul Maftei din Spineşti, împreună cu doi călugari de la Mănăstirea Poiana Mărului, s-au hotărât să înfiinţeze aşezământul care s-a numit, multă vreme, în documente, „Schitul Vrancea“, în poiana Podurile ce domină apa Nărujei, la confluenţa cu pârâul Valea Neagră.
Localncii ne-au spus că Mănăstirea Valea Neagră a fost desfiinţată în anul 1960, biserica trecând la parohia din satul Herăstrau, ca biserică de mir. Abia peste 8 ani, în anul 1968, aici s-a întors maica Petronia Ciornea. În continuare, obştea a crescut, iar stareţă a devenit maica Petronia care, datorită vârstei inaintate, cedează după anul 1993 conducerea. Biserica mănăstirii poartă hramurile „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Pogorârea Sfântului Duh“. Biserica este o construcţie din lemn pe fundaţie din bolovani de piatră legaţi cu ciment. Aceasta are formă de navă, fără turlă. Spaţiul din interior este compartimentat în Altar, naos, pronaos şi pridvor închis.
Icoana „Maicii Domnului“ făcătoare de minuni este o atracţie pentru credincioşi. Oamenii locului spun că minunile săvârşite de aceasta au făcut şi fac din aceasta icoană obiectul veneraţiei constante a vrâncenilor.
Tot în comuna Nistoreşti este şi Biserica de lemn „Sfântul Nicolae“, construcţie din secolul al XVIII-lea, monument istoric. Biserica a traversat trei secole de existenţă zbuciumată. Momentele de cumpănă nu au ocolit-o nici în ultimii ani. Construirea unei noi biserici de zid şi faptul că nu mai este folosită pentru cult a dus, ca şi în cazul multor alte biserici de lemn, la degradarea acesteia într-un ritm accelerat. Alte două evenimente nefericite au afectat bisericuţa de lemn din Nistoreşti. Localnicii ne-au povestit că în timpul unei furtuni, stejarul secular aflat în imediata vecinătate a bisericii s-a rupt în patru bucăţi. Cea mai mare s-a prăbuşit peste biserică dărâmând turnul, care ulterior a fost refăcut. Oamenii ne-au povestit că acum ceva timp, hoţii au spart biserica şi au furat, cu două excepţii, toate icoanele vechi, valoroase, pictate pe lemn de prun, care nu au mai fost recuperate.
În Ţara Vrancei, minunilor nu le plac şoselele cu asfalt. Cine vrea să ajungă la ele trebuie să părăsească drumurile pline de vânzoleală şi larmă, să aleagă potecile modeste şi prăfuite, care se pierd pe dealuri şi în păduri. Odată cu asfaltul, rămâne în urmă şi urâtul. Satele sunt tot mai curate, casele tot mai simple şi mai frumoase, îndeletnicirile omeneşti - tot mai vechi.
Cascada Mişina, mândria localnicilor. Aici se ajunge pe drumul judeţean DJ 205D Valea Sării –Naruja, care se desprinde din DN2D, continuat cu DC 78 până la Valea Neagră. Drumul forestier de pe văile pâraielor Bălosu şi în continuare, Mişina, conduce în aria protejată. Aceasta este o Rezervaţie naturală de tip mixt, iar apa cade de la aproximativ 12 metri. Aria protejată este dominată de Culmea Mişinei şi plaiul Înţărcătoarea, aflate la Est şi Culmea Făgetu Rotund la Vest. Sunt racordate la Sud pe Culmea Lacului Roşu, dispusă pe direcţia Est şi Vest. Din punct de vedere floristic, au fost identificate 122 specii de plante.
Tot în munţii care înconjoară comuna Nistoreşti sunt şi Cheile Nărujei. Acestea oferă ocazia unei incursiuni în istoria geologică a pamântului prin secţiunile în stâncă pe o verticală de până la 150 metri, precum şi lupta pentru supravieţuire dusă de unele plante în crăpăturile stâncoase la mare înălţime. La capătul acestui areal stâncos, apa ce a săpat defileul se avântă vijelios într-o cascadă înspumată cu o diferenţă de nivel în jur de 5 metri.
O altă minunăţie a naturii este Lacul Negru. Pentru a ajunge aici, de la Herăstrău se continuă drumul forestier din lungul Văii Nărujei, până în zona bazinului „Izvoarele Narujei“. Din vecinătatea cabanelor forestiere se desprinde pe versantul stâng al Nărujei, traseul turistic marcat care conduce la Lacul Negru. Şi în continuare în Culmea Dealului Negru unde intersectează marcajul turistic „banda roşie“ ce urmăreşte Creasta Vrancei. Lacul este situat la o înălţime de 1.250 metri, are o suprafaţă de 1 hectar şi o adâncime maximă de 7,5 metri. Flora din acest loc a făcut ca Lacul Negru să fie unicat în Europa de Sud Est. Denumirea de Lacul Negru provine de la întunecimea molidiţurilor care-l înconjoară şi care se reflectă în apele limpezi ale lacului.
Un alt loc deosebit este Rezervaţia Naturală Pădurea „Verdele“. Aceasta este situată în sectorul cursului superior al Zabalei, în zona de confluenţă cu Pârâul Mişina. În covorul ierbos au fost identificate aproximativ 200 de specii de plante superioare cu diverse origini fitogeografice. Un interes deosebit îl prezintă şi habitatele forestiere specifice acestui etaj, care adăpostesc pe lângă numeroasele specii de floră şi faună, populaţii reprezentative de carnivore mari, respectiv urs, lup şi râs.
Traseele spre toate aceste locuri sunt marcate şi toate sunt în comuna Nistoreşti. Dacă ajungi aici, tot omul te poate îndruma către obiectivele turistice din comună.
Acestea nu sunt singurele minunăţii ale comunii. Stând de vorbă cu oamenii, dispuşi mereu să vorbească, poţi afla o sumedenie de lucruri. Aceştia îţi povestesc cu drag despre cum se fac cergile, dar şi despre alte tradiţii pe care le poartă cu sfinţenie.
Turiştii care vor să-şi petreacă o noapte în creierul munţilor au unde se caza. La Mişina este o pensiune unde turiştii se pot caza. Tot la Mişina mai este o cabană de vânătoare cu destul de mult spaţiu. De asemenea, în ultima vreme obştile au mai construit spaţii special pentru turişti. Este vorba de o cabană a Obştii Nistoreşti construită în zona Bursucărie şi o cabană care aparţine Obştii Vrâncioaia construită tot în zona Mişina. Aici oamenii nu trebuie să plătească. Asta ţine de ospitalitatea localnicilor.
Localnicii sunt prietenoşi şi amabili. Chiar dacă au treabă, ei se opresc din adăpatul vacilor sau din strâns gunoaiele de pe la porţi şi îţi spun exact pe ce poteci trebuie să o iei ca să ajungi la minunăţiile locului. Sunt dispuşi să cazeze şi turiştii. „Dacă vine cineva şi-mi bate în poartă nu o să las omul pe drum. Acum nu prea mai ai încredere în nimeni, dar oamenii de bună-credinţă se cunosc. Aici în zonă nu prea sunt locuri în care să doarmă cei care vin să vadă satul şi împrejurimile. Oamenii vin, văd şi pleacă. Dacă ar veni cineva l-aş primi şi aş face tot posibilul să se simtă bine. Când vine omul de la drum trebuie să-i pui şi ceva pe masă. De mâncare găsim noi. O mămăligă cu brânză, o bucată de şuncă, pentru că noi bătrânii păstrăm, tăiem o găină, mai avem lapte de la vaci. Ne descurcăm, nu moare omul la noi de foame“, povestea o bunicuță, localnică.
Tinerii sunt mai reţinuţi. Ei spun că nu este bine să primeşti străini în casă.
De obicei cei care vin sunt din apropiere şi au timp să vină, să vadă şi apoi să plece“.
Spune-ți părerea
Dacă dorești mă poți contacta accesând secțiune de mai jos. Poate ai altă părere sau noi informații, îți stau la dispoziție